Atunci cand pierzi pe cineva drag, nu iti mai raman decat amintirile frumoase, cele amuzante care te fac sa mai zambesti printre lacrimi. Nu am crezut niciodata ca o sa am regrete din anii facultatii ori dupa.
Abia azi, cand am aflat de moartea actritei Lucia Muresan mi-am dat seama ca am un mare regret: nu i-am multumit niciodata pentru timpul dedicat noua, mie si facultatii de teatru. Mi-au trebuit 4 ani ca sa imi dau seama ca a fost si va ramane un Om care m-a crescut si ultimul an in care am vrut sa o sun, doar sa o aud, insa avem cu totii momentul “o sun maine”.
Pentru ca ii placeau freziile, Eminescu si Blaga si tipa mereu “mai tareee”, ma inclin.

“Eu
nu mă căiesc,
c-am adunat în suflet şi noroi-
dar mă gândesc la tine.
Cu gheare de lumină
o dimineaţă-ţi va ucide-odată visul,
că sufletul mi-aşa curat,
cum gândul tău il vrea,
cum inima iubirii tale-l crede.
Vei plânge mult atunci ori vei ierta?
Vei plânge mult ori vei zâmbi
de razele acelei dimineţi,
în care eu ţi-oi zice fără umbră de căinţă:
“Nu ştii, ca numa-n lacuri cu noroi în fund cresc nuferi?”
(L.Blaga)

Ar fi fost pe drept frumos sa fi auzit si altceva din gura lui Caleb in afara de “thanks for buyin` these tickets”, dar in spiritul trecutului concert din 30 iunie din Hyde Park al celor de la familia Kings Of Leon (Followill astia o sa fie un fel de Fratii Karamazov), ascultam si de astea mai “necunoscute” ale trupei:

…poti sa faci haz de necaz.

Michael Jackson va fi pentru totdeauna cu noi… pentru că nu e biodegradabil.

Michael e format din atât de mult plastic, încât va fi dezgropat şi din el se vor face jucării, pentru ca să aibă ocazia şi copiii să se joace cu el. Solistul s-a jucat îndeajuns de mult cu ei în timpul vieţii.

Care e diferenta dintre Michael Jackson si o punga?
Unul e alb, facut din plastic si periculos pentru copii sa se joace cu el iar cealalta poti cara cumparaturile in siguranta.

Se intalnesc Michael Jackson si Madonna:
– Eu sunt atat de bogata, incat pot cumpara tot globul!
Michael Jackson: – Eu nu vand nimic!

Un baietel, curios sa afle cate ceva despre Dumnezeu merge la tatal lui si il intreaba:
- Tata, Dumnezeu este barbat sau femeie?
- Amandoua fiule;
- Tata, dumnezeu este alb sau negru?
- Amandoua fiule;
- Tata, dar El iubeste copii?
- Bineinteles fiule!
Copilul, usor confuz, se intoarce catre tatal lui si il intreaba:
- Tata, Michael Jackson este Dumnezeu?

Banc cu Michael Jackson si Prince:
Turcii invadeaza castelul lui Mihai Viteazu tocmai cand acesta se afla in salonul lui si asculta muzica. Dau buzna turcii in salon, si un turc exclama:
- E prins, Maria Ta!
- Da de unde! Ii Michael Jackson.

De ce avea Michael Jackson pantalonii atat de mici?
-Pentru ca nu erau ai lui!

Michael a murit în urma unei toxiinfecţii alimentare. A mâncat nişte “ouă” de şase ani.

Farrah Fawcett, care a murit cu câteva ore înainte lui Michael, a ajuns la Dumnezeu şi El i-a spus că-i va îndeplini o dorinţă. Actriţa a cerut ca toţi copiii din lume să fie în siguranţă şi nici un rău să nu se mai abată asupra lor. Câteva minute mai târziu a decedat şi Michael.

Michael s-a sinucis pentru că medicii i-au spus că nu va putea fi mai alb la faţă decât atunci când e mort.

Madonna i-a sunat pe părinţii lui Michael la scurt timp după ce solistul a murit să-şi exprime condoleanţele. Apoi a întrebat câţi bani le poate da pentru ca să-i înfieze pe Blanket, Paris şi Prince.

Ultimele cuvinte ale megastarului: “Duceţi-mă la spitalul de copii!”

Pentru inceput de zi ….

Mi-am adus aminte de o “maxima” debitata, acum cateva zile, de o colorata din rasa de satra si am mai auzit una asta seara, urlata (la propriu) de un 50 Cent periculos de jegos.
Fenomenul Fenomenala vorbea la telefon (atasat de altfel, de mana oricarui satrist/a) si foarte revoltata debiteaza astfel: “Ce P*** mea nu zici nimic? Eu te bag in P**** ma`tii, te dau dracului, amaratu naibii si tu nu zici nimic decat alo,alo? “. Printre astfel de “diminutive” , a mai scapat si un ” Tu iti bati joc de mine sau chiar nu ma auzi ?”.
Scuip in san, ma uit dupa ea cand da coltul (propriu, din pacate) in fata mea si vad, aproape spilbergian, cum scuipa emana coaja de samanta din puturoasa-i gura de Consanzeana, usor in putrefactie. Zboara coaja (sau alte resturi ce faceau saptamana) dintre dinte si limba si i se lipeste de buza. Nu isi da seama si continua sa injure. Inca o mai aud. Nici Paunescu cu a lui “Ruga” nu mi-a ramas atat de bine intiparita in cap.
Cum exista si satristi, unu dintre ei, emana (fac abstractie de simtul olfactiv) o maxima. M-a durut : ” Iulianeeeeeeeeeeeee, nu seamana asta cu Bob Marli alaaaaaaa ?”.
M-am gandit in prima faza la ce tot ziceam: ca l-as lua acasa pe Bob Marley. M-am razgandit.
Si apoi, poate canta bine omu`. Manele. Pica si asta.
La par ? Caciula ? Au raie. Si paduchi. E cald afara. Nu.
Hm… miros si culoare. Culoare…oare….are…re…. mi se face mila de nenea Bob si refuz sa ma mai gandesc la asta.
Alt+tab. Youtube. Bob Marley. Jammin`.
Asa sa ne fereasca Dumnezeu. Macar in materie de muzica !

Bucurestiul a ramas mai gol ca niciodata. Studentii au plecat acasa la parinti, elevii au terminat cu bacu` si sed undeva la mare cu bere si muzica din plin, pana si pensionarii au stat azi cuminti in casa !
De fiecare data, de la bac incoa` ma apuca o nostalgie enervant de dura asupra anilor care trec. Fiecare vara, habar nu am de ce, imi aduce aminte de sfarsit de bac si libertatea de orice data istorica ori poezii eminesciene. E perioada cand daca ai si fost admis la facultatea dorita, esti Dumnezeul Dumnezeilor.
Inaintea facultatii, inaintea examenului de capacitate (e cel din clasele gimnaziale), inaintea oricarui examen de care depinde viitorul tau, cel mai genial mi s-a parut bacu`. Mi-ar placea sa fiu iar in perioada aia si in emotiile si “succesurile” ce tin de ea.
Pana voi avea timp sa ajung la mare si deci, acasa, ma relaxez cu apa “artificiala” de mare:

Enjoy !

Mi s-a zis odata ca doar cand fie esti nebun, fie afumat bine poti asculta asa ceva si iti poti inchipui tot ce vrei si mai putin ce nu. Dupa Clint Mansell, caruia i-as ridica statuie, a aparut intamplator Fever Ray. Am pus-o in acelasi sertar cu Mansell fara sa se puna praful pe ele. Nu au timp de asa ceva

Enjoy !

BONUS:

Acum 5 ani, cand am fost adoptata de Bucuresti, am fost fascinata de metrou. Inca sunt. E un fel de aventura in padurile ecuatoriale. Figurat…cred.
Vrei nu vrei, la un moment dat te va lovi cineva (intamplarea face sa fie un “el” ) peste fund, desigur, din greseala. Apoi vei fi ingramadita in multimea care a fost inaintea ta in padurea ecuatoriala. Acestia se vor masura in lianele ce atarna mai jos de umar. Iti vor arunca cateva priviri din compasiune prefacuta si in spirit de solidaritate, iti vor impartasi un miros aparte.
Te vezi deja ca un 3 in 1, frecat bine cu zahar, apa fierbinte si mult lapte stricat. Cat cuprinde.
Daca stai cuminte pe peron langa usile metroului ce urmeaza sa se deschida, va aparea nus` de unde cineva care te va mangaia cu tocul cui pe degetul mic de la picior, apoi isi va gasi locul cuvenit, in metrou, pe scaunul din mijlocul randului. Sa se poata privi in geam. Vine de la IMGB. Coboara deseori la Romana.
Pana sa apuci sa urci in metrou si sa fi calcata pe degetul mic de la piciorul drept de domnisoara care vine de la IMGB si coboara deseori la Romana, trebuie sa prinzi metroul. Pleaca cu 9 secunde mai devreme sa ajungi tu. Asta fiindca cineva circula pe partea stanga a scarii rulante. Si scarile ne-rulante(numite si scari) sunt pline de oameni care vin,culmea, spre tine. Sunt eroii care au coborat din metroul in care tu trebuie sa urci. Nu urci. Nea` metrouar de conduce vagonu` nu iti deschide usile. In schimb, ii place fundul tau si te felicita pentru el. Te prefaci ca esti amuzata, insa ceilalti de pe peron se vor uita si ei la forma lui.
Vine metroul. Urci. Un tip in coltul usii, in picioare, rezemat e stupefiat de decolteul cu 3 nasturi sariti ale duduii care sta pe scaun. Ea citeste Libertatea. El nu. Mai stie ce citeste. In zona Romana, se formeaza o bula de oameni, care stau numai in dreptul usilor, in timp de vagonul e aproape gol. Nimeresti in bula. Stai lipita de geamul aburit si mai aburita esti tu. Esti frecata de umar, de picior, de spate, de orice parte a corpului si simti ca daca mai face cineva vreo miscare, incepi sa arunci priviri taioase. Iti dai seama ca nu te-ar baga nimeni in seama. Renunti. Incepi sa misti usor din coate. Cineva se uita urat la tine. Apoi iar misti. Iar se uita. Incerci sa te scarpini in cap. Te injura. Esti o needucata, o vita lipsita de bun simti. Cum sa te impingi asa in oameni? Ce? Suntem animale? Daca ai noroc, te va pierde din priviri la coborarea de la statia urmatoare. Daca nu, prefa-te ca nu auzi nimic si persoana e nebuna. S-a intamplat ceva ?
Daca luam in considerare un masochist, o calatorie cu metroul poate fi un fleac ciuruit ca pret per calatorie. S-a scos ! Sau perversul. Visul lui devenit realitate! Cu atat mai mult, daca nu ai parte de mangaieri tandre, esti persoana urmatoare care trebuie sa bage cartela in gaurica de compostat.
Ai 2 calatorii la pretul de 2,50lei, adica mai multe mangaieri, mai multa sudoare, mai multa frecare. Fara efort !

P.S. azi la metrou Victoriei, o doamna nu stia unde se magnetizeaza cartela. Tanti de la ghiseu o ghideaza: “doamna, vedeti ca aveti o gaurica acolo jos!”.
Sa ne fereasca Dumnezeu de greva generala, ca uitam, sa ma ierte Cel de Sus, unde ne sunt gauricile. Si daca noi nu le mai gasim, atunci cine ?